Skip to content Skip to left sidebar Skip to footer

Istoric

Comuna Comarna s-a constituit prin reunirea satelor Comarna, Osoi, Stinca și Curagau în anul 1968.
Cel mai vechi este Comarna așa cum o dovedesc urmele vieții materiale și spirituale descoperite pe teritoriul satului, cât și urmele scrise.
Prima atestare documentară a satului Comarna o constituie documentul din 16 martie 1940 prin care domnitorul Ștefan cel Mare daruiește Mănăstirii Putna o prisaca la Comarna care aparținuse pâna la acea data Mănăstirii Moldovița.
În lucrarea lui Dan Gh. Teodor, Descoperiri arheologice și numismatice la est de Carpați în secolele V-XI, se menționează referitor la descoperirile arheologice de pe teritoriul Comarnei următoarele:”Pădurea Musteață. La circa 2 km nord-vest de sat, în dreptul cantonului silvic, s-au descoperit resturi ceramice caracteristice secolelor VIII-IX”.
Într-o lucrare mai amplă, intitulată Așezări din Moldova. De la paleolitic până în secolul al XVIII-lea, autorii: N. Zaharia, M. Petrescu Dimbovita, Em. Zaharia, referitor la aceeași problema oferă informațiile următoare :”în sectorul nordic al satului, până la circa 400 metri nord de acesta, și cu deosebire pe ogorul locuitorului Vasile Mihai, s-au descoperit fragmente ceramice apartinând Hallstatt-ului final, precum și secolelor III sau IV e. n. „.
Pe dealul Andriesului, în vatra satului, în momentul plantării viței de vie, s-au descoperit virfuri de săgeți de bronz cu trei aripioare. Tot în acest punct s-a descoperit un pumnal de fier de tip akinakes, cu lama ruptă și datat între secolele V-VI i.e.n. în 1951, pe teritoriul satului Comarna au fost găsite monede imperiale romane.
Alte descoperiri importante de pe raza satului sunt: fragmentele de ceramică și resturi de lipitură de la pereți aflate în așezarea din secolul IV e.n., situată la circa 1 km vest-nord-vest de așezarea de la Puntea Țincului. Tot aici apar și fragmente de amfora romană.
Satul Osoi este atestat documentar în secolul al XVIII-lea (1772). La sud-est de localitate a fost identificată o siliște cu resturi de cultură materială, formate din fragmente ceramice care aparțin hallsatt-ului târziu, începutului epocii migrațiilor și culturii Dridu (faza protodridu). Aceste informații sunt redate și de Dan Gh. Teodor, însă într-o formă mai concisă: „Terasa Prutului. Pe terasa de luncă din dreptul Prutului, la circa 1 km de sat s-au descoperit fragmente ceramice din secolele VIII-IX”.
După adoptarea Legii de reorganizare administrativă din 1871, Osoiul, la fel ca și Comarna, va cunoaște multe organizări și reorganizări fiind înglobat în anumite perioade, când comunei Tomești, Holboca sau Comarna. Comuna Osoi, de sine stătătoare a funcționat între anii 1932-1943 și din 1945-1968.
Al treilea sat, Stinca este atestat documentar în 1820.
Curagau, al patrulea sat este atestat documentar la sfârșitul se. al XIX-lea.

Învatamântul
Primul document care consemnează existența școlilor în comuna Comarna este ,,Anuarul general al Instrucțiunii Publice pe anul școlar 1864-1865,, :
-1860 s-a înființat Școala din satul Comarna, cu o singură clasă, amplasată pe teritoriul actualei Școli
-1865 s-a deschis Școala din satul Osoi.
Invatamântul preșcolar a luat ființă în 1932 în satul Comarna iar în Osoi în 1963.

Viața spirituală
Documentele pomenesc de lacașuri de cultutra sau de folos obștesc în perioada 1781-1786 când s-a construit Biserica din satul Comarna, iar în satul Osoi din anul 1838.

Viață culturală
Funcționează două Cămine Culturale încă din anul 1935 în satul Comarna și 1936 în satul Osoi. Bibliotecile publice au luat ființă pe lânga Căminele Culturale incepând cu 1948. Din 1864 a fost întemeiat Corul țărănesc sub conducerea inv. I. A. Toma care de-a lungul timpului a obținut numeroase distincții.

Cadrul natural
Așezarea geografică a comunei Comarna determină existența pe teritoriul ei a două medii naturale:
– un ținut de podiș înalt, puternic vălurit, format prin alunecări, prabușiri și eroziuni cu altitudini cuprinse între 30- 412 m cu un relief structural petrografic
– un alt ținut este cel de silvostepa intâlnit în zona de șes a Jijiei dar și pe dealurile din imediata apropiere (spre sud), iar relieful acestui ținut nisiposo-argilos este influențat de complexitatea rețelei hidrografice care a dus la formarea de văi adânci și de cruste care însă sunt de dimensiuni de pâna la 200m.
Solurile intâlnite pe teritoriul Comarnei sunt: cernoziomurile levigate, podzolice brune de pădure, aluvio-coluviale, soluri puternic erodate.

Vegetația și fauna
Vegetația comunei Comarna este vegetație de silvostepă, specifică zonelor colinare.
Speciile de arbori întâlnite în zona : stejarul, carpenul, teiul, frasinul.
Arbuști pitici : porumbarul, maceșul, alunul, socul, cătina.
Fauna este strâns legată de vegetația celor două medii : o faună de câmpie și o faună de deal.
Complexul hidrologic din comuna Comarna are ca sursă principală precipitațiile. Cantitatea de apă înfiltrată în sol, deși puțină, este suficientă dezvoltării normale a vegetației și alimentării freaticului utilizat de om.

Rețeaua hidrografică
Suprafața comunei este străbătută de râul Jijia în partea de est și de pâraiele Tătarcă, în satul Osoi și Comarna în satul Comarna.
Complexul hidrologic din comuna Comarna are ca sursă principală precipitațiile.

Condiții climatice
Climatul comunei este temperat continental cu ierni reci și precipitații variate de la un an la altul și veri calde, uneori secetoase.
Vânturile sunt neregulate, predominând din nord- est, Crivatul și din sud-vest, Austrul.
Precipitațiile medii anuale sunt mai bogate în partea de nord și pe versanții mai înalți.
Datorită dealurilor, temperatura atmosferică este constantă iar vegetația nu este predispusă la brume și înghețuri târzii de primăvară sau cele timpurii de toamnă.
Temperatura medie anuală este între 9º- 10º, a lunii celei mai reci, ianuarie -3º -4º și a lunii cele mai calde, iulie, +21º +22º. Durata medie a intervalului fără îngheț este de 180 de zile, perioada suficientă pentru maturizarea plantelor din cultura mare, a strugurilor și fructelor. Primul îngheț se produce începând cu a doua jumătate a lunii octombrie, iar ultimul îngheț cu probabilitate, în a doua decadă a lunii aprilie.

Agricultură
Din punct de vedere agricol suprafață Comunei Comarna se împarte astfel:
Suprafață totală 3530 ha
Suprafață arabilă 2310 ha
Suprafață pășuni 475 ha
Suprafață fânețe 157 ha
Suprafață vii 588 ha

Populația
Din datele statistice existente la primărie rezultă că, în anul 2011, în urma recensământului, populația stabilă a comunei numără 4636 de locuitori.
Total populație comuna Comarna
– 4636 locuitori
– masculin 2364 (51%)
– feminin 2272 (49%)
După 1990, în perioada de tranziție spre o economie de piață, a scăzut nivelul de trai al populației locale.
Farmitarea terenurilor agricole, desființarea industriilor din perioada comunistă au limitat imigrația populației dinspre zonele rurale spre orașul Iași și au facilitat emigrația forței de muncă (aprox. 50 locuitori/an) în străinătate și spre alte zone mai industrializate ale țării. Un alt factor al scăderii populației comunei în ultimii ani îl constituie și reducerea natalității la valori de aprox. 50-60 nașteri pe an, raport care este la fel cu nivelul înregistrat la nivelul întregii țări.

Ultima actualizare: 10:29 | 30.11.2022

Sari la conținut